Linkin Park

Linkin Park este o trupă de rock din Agoura Hills, California. De la formarea lor din 1996, trupa a vândut mai mult de patruzeci de milioane de copii după albume şi a câştigat două premii Grammy.


Istorie



Primii ani


Linkin Park înseamnă rock alternativ, hip-hop şi electronic. Membrii trupei sunt originari din sudul Californiei.
Istoria trupei a început acum cinci sau şase ani, atunci când Mike Shinoda, Brad Delson şi Rob Bourdon au pus bazele unei formaţii numite Xero. Ideea formării trupei a apărut in dormitorul vocalistului Mike Shinoda, unde acesta împreună cu Delson au înregistrat primul material, în 1996. Cei doi fuseseră colegi de şcoală. Acolo l-au intâlnit şi pe bateristul Rob Bourdon. Shinoda l-a racolat pe DJ-ul Joseph Hahn în timpul studiilor la Art Center College în Pasadena. Delson l-a adus pe basistul Dave "Phoenix" Farrell, care avea să părăsească trupa după colegiu, şi să se întoarcă după un an. Ultimul adus a fost Mark Wakefield; şi ulterior, trupa şi-a schimbat numele în Hybrid Theory (aceasta avea să fie titlul albumului lor de debut, lansat în 2000).
"Cea mai mare greşeală pe care o fac unii este aceea de a spune că suntem doar o trupă de rock", va declara ulterior chitaristul de la Linkin Park, Brad Delson."Noi considerăm muzica noastră un hibrid a ceea ce am ascultat noi şase de-a lungul timpului. Titlul albumului nostru de debut, "Hybrid Theory" este de fapt numele pe care voiam sa-l purtăm ca trupă şi este rezultatul a şase moduri de a înţelege muzica şi a şase personalităţi artistice distincte."
"Deşi stilurile noastre sunt diferite, am încercat ca sound-ul sa fie natural, sa nu fie forţat - asta înseamnă să ai identitate ca trupă", avea să spună şi bassistul Phoenix.
Ultimul component al trupei a fost vocalistul Chester Bennington, din Arizona, fost solist al trupei Grey Daze. "Când aveam doi ani, ma pasiona ce cântau Foreigner. De cand am învăţat să vorbesc, spuneam tuturor că voi deveni cântăreţ", îşi aminteşte Bennington.
Venirea lui Chester a survenit la puţin timp după plecarea lui Mark Wakefield, datorată tensiunilor existente în trupă (motivate în principal de faptul că formaţia nu izbutise să semneze încă cu o casă de discuri). Trupa s-a văzut nevoită să caute un nou vocalist care să-l înlocuiască pe Wakefield. Ei au trimis mai multe casete demo prietenilor şi diverselor cunoştinţe, cerând oamenilor interesaţi să-şi înregistreze propriile versuri pe casetă demo şi să o trimită înapoi. Chester Bennington şi soţia lui de-abia îşi cumpăraseră o casă în Phoenix, Arizona când un prieten i-a dat o asemenea casetă lui Chester. Chester a sunat imediat formaţia în acea seară şi le-a spus că era interesat să cânte cu ei.

Cu Chester în formaţie, trupa a început să înregistreze. Produsul acestor înregistrări a fost EP-ul cu acelaşi nume ca al trupei, "Hybrid Theory". Marele noroc al formaţiei a fost când StreetWise Concepts and Culture, o companie de publicitate, a auzit câteva piese de pe "Hybrid Theory" şi au pus o melodie numită "Plaster" (prima versiune a piesei "One Step Closer") pe site-ul lor, recomandând-o drept o piesă a unei formaţii de viitor.
Ulterior, formaţia avea să îşi schimbe numele în Linkin Park, aluzie la parcul Lincoln din Santa Monica. În 1999, aveau să semneze cu Warner Bros. Records.

Hybrid Theory


Pe 24 octombrie 2000, trupa avea să îşi lanseze albumul de debut. Intitulat "Hybrid Theory", albumul reprezenta aproape cinci ani de muncă intensă, şi a fost bine primit de către critici şi de către public, ajungând să vândă mai mult de 4.8 milioane de copii de-a lungul anului şi peste 14 milioane de copii până la momentul actual, plasând trei piese pe locul întâi în topuri. Albumul a fost nominalizat de trei ori la premiile Grammy, iar melodia "In The End" şi-a adjudecat două premii MTV (Best Rock Video şi Best Direction). Revista Rolling Stones l-a caracterizat ca având "douăsprezece melodii în care influenţele metal, rock, alternativ sau hip-hop se completează artistic, asemenea unor flăcări care se îmbină una în alta formând un foc indivizibil".
Linkin Park au participat în acea perioadă la nenumărate festivaluri, şi şi-au format propriul turneu, Project Revolution, unde au avut invitaţi artişti precum Cypress Hill, Adema şi Snoop Dogg.
După întoarcerea lui Phoenix, Linkin Park a început lucrul la un album de remixuri, numit "Reanimation". Albumul a fost lansat pe 30 iulie 2002, şi a beneficiat de colaborări precum Black Thought, Jonathan Davis, Aaron Lewis şi mulţi alţii. "Reanimation" a vândut aproape 270.000 de copii doar în prima săptămână.

Meteora

Se ştie că lansarea unui al doilea album este o "afacere" complicată pentru orice muzician. Toţi pot spune că au avut la dispoziţie tot timpul din lume pentru a-şi pregăti albumul de debut, însă timpul care le-a fost aliat, acum le este cel mai mare duşman, pentru că fanii vor să asculte piese noi cât mai repede. Şi ce se poate întâmpla dacă albumul de debut a fost unul din cele mai bine vândute albume muzicale din istoria recentă?
Pentru cei din jurul trupei, lansarea unui al doilea album care să urmeze imensului succes de care s-a bucurat "Hybrid Theory", a adus cu sine apariţia unei presiuni care părea a fi insurmontabilă. Dar membrii Linkin Park priveau totul în alt fel.
"Nici nu vrem să ne gândim la faptul că trebuie sa vindem 10 milioane de copii ale unui album de fiecare dată. E ridicol", spune Bennington. "A fost o binecuvântare pentru noi sa vindem atât de multe albume; acest lucru nu se întâmplă prea des, chiar şi să reuşeşti o singură dată în carieră acest lucru reprezintă o realizare fantastică. Avem obligaţii faţă de fanii noştri. Nu ne vom aşeza confortabil să aşteptăm ca lumea sa ne cumpere albumul". "Iar daca ne cunoaşteţi, veţi şti că presiunea nu vine din afara, ci din interiorul trupei", spune Shinoda.
"Am vrut doar să scoatem un alt album de care să fim mândri", spune Bourdon. " Ne-am concentrat asupra acestui lucru şi am muncit din greu pentru a crea melodii care să placă atât publicului cât şi nouă. Noi suntem cei mai îndârjiţi critici ai pieselor noastre". Dacă nu credeţi acest lucru, atunci luaţi în considerare faptul că Shinoda şi Bennington au scris 40 de refrene diferite pentru primul single al noului album, "Somewhere I Belong", până a ajunge la varianta finală.
"Ştiam că trebuia să modificăm câteva lucruri la piesa această", spune Shinoda ridicând din umeri. "Deci am scris un refren nou, l-am înregistrat şi apoi l-am mixat. L-am ascultat a doua zi, iar Chester şi cu mine ne-am uitat unul la altul şi ne-am zis... 'Nu ştiu... cred că ar putea suna şi mai bine'. Şi apoi o luam de la capăt. A fost o muncă continuă care a înlăturat probabil tensiunea la care am fost supuşi în urma succesului primului nostru album şi a faptului că acest al doilea disc trebuia să se ridice la nivelul primului. Însă noi am rămas în continuare la fel de critici cu noi înşine şi am continuat să scriem melodii cât mai bune, care să placă şi să ne placă. Câţiva se aşteptau că noi să scoatem pe piaţă o versiune mai slabă a Hybrid Theory, care să fi fost întrucâtva mixată, transformată şi care să nu fi adus nimic nou, dar acest lucru nu este adevărat."
Rezultatele acestei atitudini au apărut imediat: Meteora. Cele douăsprezece piese arată o maturizare a trupei, dar în acelaşi timp accentuând legătura strânsă dintre membrii Linkin Park, care se accentuează din ce în ce mai mult, o dată cu completarea formulei de către Bennington în 1999. Colaborând din nou, la fel ca şi în cazul primului album cu producătorul Don Gilmore, albumul a prins viaţă într-o varietate de studiouri, chiar şi în autocarul folosit în turnee sau în studiourile de acasă ale fiecărui membru. Astfel, în cazul acestui album cei de la Linkin Park au avut posibilitatea să experimenteze o paletă întreagă de stiluri şi sound-uri.
În piese cum ar fi "Somewhere I Belong" apare un mariaj fericit între sample-uri triste şi sunete "grele" de chitară. În "Breaking The Habit" şi "Faint" apare pianul, iar în "Easier To Run" toate acestea se îmbină cu efecte complexe. În "Nobody's Listening" apare un flaut tradiţional japonez denumit "shakuhachi" care accentuează influenţele hip-hop ale acestei piese. Toate aceste aranjamente muzicale deosebite şi variate în acelaşi timp se îmbină perfect cu modul în care cei doi vocalisti ai trupei Bennington şi Shinoda se completează reciproc. Acest stil muzical, oarecum original, al celor de la Linkin Park te invită practic să le reasculti piesele.
În timpul unui tuneu în Europa în 2002 membrilor trupei le-a căzut în mână o revistă care prezenta diferite destinaţii turistice din Grecia. Pe copertă, cuvântul "Meteora" şi poza care era alături le-au atras atenţia. De aici imaginaţia celor 6 s-a pus în mişcare.
Meteora este un grup de şase mânăstiri care îşi înalţă vârfurile la peste 1500 de picioare deasupra câmpiilor din centrul Greciei, care dupa cum spune Bennington "parca sunt de pe alta planeta", ceea ce este intr-o oarecare masura adevarat (pentru a vedea cu ochii vostri uitati-va la James Bond, jucat de Roger Moore, care ii bate pe toti in perimetrul uneia dintre manastiri). Din limba greaca cuventul se traduce ca "cel care se roteste in aer". Este un termen care se potriveste perfect atat zonei respective din Grecia, cat si albumului Linkin Park. Tot Bennington completeaza "vrem sa piesele pe care le vom scrie sa emane aceeasi enegie pe care o emana titlul".
"Este pe cat de epic, pe atat de frumos si se potriveste perfect cu mesajul pe care am vrut noi sa-l transmitem prin acest nou album" spune Shinoda. "Cei care viziteaza Meteora o fac pentru a se desprinde de stresul cotidian, pentru a fi singuri atunci cand simt ca trebuie sa ia o pauza si nu in ultimul rand pentru a se regasi pe ei insisi. Si de fapt, acesta este cea mai importanta tema pe care o abordeaza albumul si anume regasirea de sine. Fiecare piesa scoate la iveala sentimentele si emotiile ascunse adanc in suflet in momentul incare fiecare dintre noi incearca sa se regaseasca pe sine" completeaza Hahn.
De aceasta data Bennington si Shinoda largesc cadrul emotional prezent pe Hybrid Theory. In piesele de pe acel album, dupa cum spune Shinoda, era vorba despre frustrare, furie, frica si confuzie, toate aceste sentimente avand drept concluzie catharsis-ul, fiind privite din perspectiva unui tanar. Prin contrast Meteora reflecta vietile membrilor Linkin Park, care au luat o turnura tumultoasa din momentul din care a fost lansat albumul lor de debut. "Am realizat turnee in intreaga lume timp de doi ani. Doar acest lucru te face sa te opresti pentru un timp si sa privesti in urma ta" spune Shinoda. "Intotdeauna am incercat ca cele mai importante sentimente umane sa se confrunte in piesele noatre, iar albumul acesta contine astfel de piese. Insa Meteora este diferita tocmai prin modul prin care am reusit sa zugravim conditia umana in fata acestor sentimente". "Este totusi un album care prezinta fata intunecata a lucrurilor, dar care la origine este un album care degaja optimism" spune Bennington. "Suntem inca aceeasi, dar acum vedem o luminita la capatul tunelului".
Versurile piesei "Somewhere I Belong" de exemplu descriu teama si confuzie, dar refrenul aduce acel prim pas catre gasirea unui antidot pentru aceste sentimente. Bennington canta "Vreau sa ma vindec. Vreau sa simt ca sunt aproape de ceva real. Vreau sa gasesc ceea ce am dorit intotdeauna, undeva unde imi este locul".
In "Breaking The Habit" el spune "Nu stiu pentru ce merita sa lupt. Sau de ce trebuie sa strig. Nu stiu de ce spun ceea ce nu cred. Nu stiu cum am ajuns aici. Stiu ca nu e bine. Asa ca asta seara renunt la obiceiul acesta".
Inca o data, cei doi vocalisti canta impreuna pentru a aduce in prim plan un spectru bine inchegat de emotii si sentimente. Bennington si Shinoda sunt acum prin prisma atat a vocilor cat si a sentimentelor lor indivizibili. "Mike este un maestru al computerului si un foarte bun muzician" spune Hahn, realizand o diferenta intre cei doi. "Chester aduce la vedere emotia. Se completeaza reciproc intr-un mod 'yin-yang'
De fapt intreaga trupa suna matur in Meteora, ceea ce este o realizare extrem de rar intalinita. Faptul ca fiecare dintre ei isi pastreaza propriile atribute intr-o trupa foarte bine inchegata cum este Linkin Park in acest moment este la fel de formidabil. "De fapt nu stam foarte mult sa ne gandim la relatiile care s-au format intre noi", spune Bourdon. "Ne simtim doar foarte norocosi si suntem extrem fericiti ca ne-am gasit unul pe altul si ca ne comportam atat de bine impreuna".
"Colaboram mult mai bine acum" spune Bennington. "Mike, de exemplu, ma cunoaste mai bine, la fel cum o fac si eu, iar acum ne este mult mai usor sa scriem versurile impreuna. In cazul nostru nu este posibil sa pastrezi secrete unul fata de celalalt. Trebuie sa iti deschizi sufletul, pentru ca si cel de langa tine sa faca acelasi lucru".
Bineinteles ca avand astfel de relatii atat de deschise unul cu celalat, nu mai ai nevoie de phiholog, cine mai are nevoie de psiholog?
"Exact", aproba Bennington zambind. "De altfel din acest motiv m-am si alaturat trupei".

Imi plac, insa nu extrem de mult ... sunt ok, am niste melodii care sunt chiar super de la ei, insa nu pot sa spun ca sunt un fan ....

nu stiu de ce,dar de cand cu j-rockul,parca nu mai sunt o asa megafana:))
cat de mult poate sa influenteze un alt curent muzical:X
adica,ii mai ascult ocazional,dar nu mereu cum faceam altadata..
melodiile care le ascult mai des sunt:papercut,numb,somewhere i belong,in the end[asta o ador :X]

ii plcee mult muzik lor...
dar nu sunt chir o fana
mel mele fav sunt: given up, numb, breaking the habit si crawling